Din rubrica live to die another day, am supravietuit inca unei zi in care preferam sa imi trag de dimineata patura peste ochi si ma culc la loc (da, inca dorm cu patura, desi ziua sunt 40 de grade). Iar am lasat totul pe ultima suta de metrii, iar sunt overwhelmed cu toate pe cap si aparent schimbarile drastice in stilul de viata pe oricat de placute ar fi pe atat sunt de obositoare. Ascundem orice urma folosind minunea lumii moderne: fondul de ten!
Dar nu activitatea suprasolicitanta ma intristeaza. Nu vreau sa dorm. Vreau sa imi iau iar cortul in spate si pentru multe saptamani sa nu mai simt asfalt sub picioare, ci doar nisip, sa nu mai injur calcarul din apa potabila, ci sa-mi miroasa pielea a sare, sa nu am notiunea timpului zi sau noapte, sa nu am ceas, telefon, laptop, WoW, ci doar pe tine, tigari, alcool si muzica. Vreau sa fiu in Vama si sa mi se para ca lumea nu doarme niciodata. Sa il aud pe Bolek cantand la chitara pe la pranz, sa ma bag in cort si sa motai. Sa fiu tinuta in brate si iubita. Vreau sa zambesc cum o fac doar cand evadez in lumea mea.
Si acum sa mai bem cafea si sa continuam…
