Bucurestiul meu azi

N-am insomnii, n-am stres, n-am ganduri negre, n-am neuroni prea multi, stau lejer si nu se iau la bataie, dorm linistiti, n-am probleme si nici griji. Totu e roz si sunt fericita in postura mea de copil. Ies pe strada cu zambetul pe buze si vad o raza de … ceva in ochii fiecaruia. Azi insa nu a fost asa…

Azi toti oamenii mi s-au parut urati, tristi, obositi. Doar daca respiri, mergi pana la munca si dupa te inchizi intre patru pereti nu inseamna ca esti viu. Asa mi se pareau toti. Dar daca mergi la munca si 10 ore/zi nu inseamna ca n-ai viata. Din astia inca n-am vazut.

Bucurestiul meu azi… Taranci iesite la promenada pe bulevard, prea grase si mergand fix pe mijlocul drumului, leganandu-si al dracului de lent fustele trei sferturi inflorate. Mosi nespalati, cu burta pana la genunchi si cu curelele trase pana in gat sa le fie sprijin. Fufe polisate cu prea mult fon de ten si cu limbaj academic, da fata? Ca ele e provinciale jmechere venite la facultate la oras. Baietei abia trecuti prin pubertate, umflati cu pompa, dar cu aere de skateri sau cocalari metrosedxuali.

Azi sunt un pitic mic si negru care fumega si se uita urat. Daca ma vedeti, nu ma salutati…