Sufar si sunt frustrata! Si de putine ori recunosc asta in public, dar am ajuns la capatul rabdarii. Vine balul de absolvire. Nu ma agit in mod special si nu vreau luna de pe cer (sau cel putin asa credeam), dar caut ca nebuna pantofi si nimic! Si nici macar nu cer chestii speciale – doar sa fie numarul 35.
Am sa mai caut cateva zile si, daca nu gasesc, ma duc cu cremvusteii la plimbare in aer liber sau iau balerini de lac cu bareta de la copii. Propun sa imi fac pe viitor pantofiori la comanda ca sa nu ma mai agit si cu ocazia respectiva o sa-i pot face si din cristal 
Imi deschid fabrica si voi face pantofi de sticla pentru mine si Monica Columbeanu care are picioarele prea mari (nu ma interesa, dar asta e articolu peste care am dat pe net in prostie cautand pantofi). La fiecare pereche de pantofi de cristal numarul 33-35 comandati primiti gratis un dovleac si 6 soricei.
Niste geniali au facut un top cu Cei mai ciudati pantofi. Eu as fi foarte incantata sa-i port pe cei cu tepi, ca sa tin pe toata lumea la distanta si sa-i asortez cu dispozitia mea actuala, dar, gandindu-ma mai bine, nu cred ca fac masura 35 !!!
Daca purtam numere imposibil de mari as fi zis ca acum ma duc sa fiu emo si sa-mi tai cu lama varfu’ degetelelor de la picioare ca sa intru in pantofi. Dar in cazul meu daca tai nu mai raman cu nimic. Asa ca ma duc sa ma culc si sa visez la o lume mai buna, mai roz in care port 37.
