Nu trebuie sa fi critic culinar ca sa ai o parere despre mancare, ci doar gurmand. Nu trebuie sa fi masterand in jurnalism ca sa iti poti exprima parerea si sa fi luat in seama, trebuie doar sa iubesti tastele si cuvintele. Dar trebuie sa fi critic culinar si jurnalist ca sa te si plateasca cineva pentru parerile tale. Momentan n-am ajuns in punctul acela, asa ca scriu de dragul de a scrie.
Dar Bucurestiul este al nostru si e plin de contraste. Pentru mizeria de pe jos compenseaza cladirile impunatoare, bordurile lucioase te fac sa-ti iei ochii de la gropile adanci, poti sa vezi stiluri vestimentale unice si totusi personalitati atat de sterse. Si sub aceasta influenta a luat nastere un local care promoveaza atitudini capitaliste in imagini comuniste. Cum vine asta? Vine ca nuca in perete si ca muzica rock intr-un restaurant cu pretentii, adica vine de minune!
Si asa am ajuns sa fac rezervare la Scinteia. Pentru doua persoane, dar la primul nivel (vazusem io poze si mi se parea mai interesanta atmosfera). Unde? Pai iei 34 pana dupa Iancului si dupa mergi putin pe vant si ploaie inspre Foisor… undeva pe dreapta. Prima impresie foarte buna, probabil asa ar fi ramas, dar… m-am trezit la etaj, langa un grup foare galagios de oameni semi-beti sau manga, in functie de posibilitatile financiare probabil. Si am obiectat. Raspunsul sec Jos avem doar mese pentru 4 persoane sau mai mult. Nu puteam ocupa o masa de 4 pentru 2. Poftim?!? In fine, m-am adaptat. Impulsul initial de a ma ridica si a pleca de oftica a fost curmat de stomacul care plangea si care altfel s-ar fi intors trist acasa si ar mai fi rabdat o ora dupa o comanda la pizza.
Urechile mele s-au indreptat spre muzica. Rock! 
Dupa a venit si chelnerul… un nene foarte de treaba in blugi, tricou si plin de tatuaje, dar cu ochelari si cu o atitudine interesanta (ca tot vorbeam de contraste). Incepusem sa ma mai destind. Piesa de rezistenta din meniu: parizer pe ziar. Am bufnit in ras. Preturi decente si mancare buna, papanasi excelenti (sau poate doar muream io de pofta?) si un loc unde, privind in mod obiectiv lucrurile, te-ai putea intoarce.
Se vrea o bucata de istorie, e o idee noua, e un decor si o atmosfera care te atrag cumva si totusi au ca fundatie o supraexploatare a unei perioade si asa dezbatuta in toate directiile si din toate pozitiile. Un cliseu iesit din tipare…
