Ma simt ca intr-un puzzle din Syberia de fiecare data cand trec pe la Piata Sudului. Un storyline ce lasa de dorit, simplifica problema to the core: MY EARS CAN’T TAKE IT ANYMORE! Si ca in momentele in care ai ramas impotmolit, dar refuzi sa te uiti peste un walkthrough, aceeasi afirmatie iti suna in cap: there must be a way to solve this. Trebuie sa existe un mecanism prin care sa reduc la tacere oribilitatea aia de metal cu clopotele ce se incapataneaza sa existe la aproape o luna dupa sarbatori, cu un zgomot strident si apasator de metal. O petitie? Cred ca trebuie sa caut un obiect pe care sa-l pot folosi in situatia de fata… Un ciocan cred ca este cel mai indicat.
Pentru ce a fost pus acolo? Ca sa materializeze spiritul Craciunului. E, sa mori tu? Macar in urma analizei SWOT a actiunii (ASE-ul tampeste) am gasit si un punct forte – reducerea densitatii populatiei din statie si astfel evitarea imbulzelii atunci cand vine cate un troleu gen 77.
Si maine tot pe acolo voi trece…
